Ca sa intelegeti cum mi-am inceput cariera in mediul online , vreu sa va povestesc intai despre copilaria mea frumoasa, cu ajutorul unor parinti, care m-au invatat ca, indifferent de cat ma sustin ei, viata este mult mai dura decat pare in povesti, iar singurul secret este: Sa ridici capul, sa zambesti si sa mergi mai departe.
Nu uita sa zambesti! Eu… si motto-ul meu… de cand am invatat sa merg…
Fata de alte cazuri, ii pot multumi lui Dumnezeu ca am crescut corect. Nu, nu am fost un copil rasfatat, cu de toate, din contra! Parintii m-au invatat sa lupt pentru ceea ce imi doresc, sa muncesc, ca sa imi pot permite blugii evazati la care visam… Nu-l uit pe tata care, atunci cand ii intindeam, fericita, carnetul de note cu “10”, imi schita o fata dura, spunand: “tine minte: inveti pentru tine! Tu alegi daca vrei sa ajungi gunoier sau director general!”
Si am mai invatat un lucru “datorita” lui. Odata, a intarziat jumatate de zi, din cauza unei misiuni, iar eu am asteptat ore in sir sa vina sa imi dea 50.000 (5 lei acum), sa-mi cumpar cartela pentru metrou, sa merg la antrenamentul de karate. Nu a aparut… iar eu am luat penalizare 50 de flotari a doua zi… De atunci, am zis ca NU voi depinde niciodata financiar de cineva, mai ales de un barbat.
In fine… de atunci m-am tot ambitionat, am trecut prin scoli, meditatii… ca sa ma vad acolo… NU, nu director general, ci ofiter de politie… Stiu, pare ciudat, dar e meseria pentru care eu consideram ca sunt cea mai potrivita. Cum sistemul din Romania lasa de dorit, am fost respinsa si a trebuit sa ma reprofilez.
Cand mi-am inceput cariera in mediul online
Am inceput, ca majoritatea, ca agent relatii clienti, apoi vanzari, entertainment pentru copii, apoi iar vanzari, pana intr-o zi, cand am simtit toata presiunea din lume, ajunsesera sa imi ceara sa o vand pe mama si pe tata.
Atunci mi-am actualizat cv-ul si am aplicat… nici eu nu mai stiu unde… O tipa cu o dictie perfecta ma invita la interviu o cariera in mediul online … In trafic, cu un sandvis in mana si telefonul in cealalta, am zis “DA”, vin, dati-mi adresa…
Ajung… O doamna tare draguta, cu voce subtire ma intampina, zambeste si ma roaga frumos sa astept 5 minute. Zic: “nu e aceeasi voce, dar draguta si ea… prea dragute!” – eu, care veneam din lumea nebuna din vanzari…
Am vorbit despre mine, ca si cum o cunoasteam de o viata. Imi placea atitudinea ei… Pana cand mi-a spus ca aici e studio de videochat. M-am socat si panicat! Zic:” Ce e aia? Ce fac eu aici? Cum fug?” , dar, din respect pentru ea, am ascultat-o pana la capat! Mi-a spus tot, atat avantaje , cat si dezavantaje. M-a facut curioasa. Nu era ceea ce imi imaginam, dar am luat-o ca pe o provocare.
Am discutat, pe rand, cu manageri si traineri… si am inceput. Felul in care s-au purtat si au avut grija de mine, m-a cucerit. Eram aranjata si rasfatata. Bineinteles ca au venit si banii. Cu cat ma relaxam mai mult, fara griji si fara disperarea de a obtine cat mai mult, cu atat imi cresteau incasarile in fiecare zi.
Si nu, nu asta ma face fericita, banii sunt doar hartiile, pentru care toti alergam , cu ochii inchisi, uitand esentialul: respectul, demnitatea si starea de bine langa oameni frumosi.
Aici ma fac fericita colectivul, zambetele si respectul, iar, datorita lor, munca, pentru mine, inseamna hobby, pasiune si rezultate. Cam asta e pe scurt povestea mea, povestea Anei!
Va astept la RichGirls-studio.ro, sa impartasim povesti de viata, la o cafea. Aaaaa, cel mai important: Nu uitati sa zambiti! Daca doriti mai multe detalii, de contact si pozitionare pe harta Bucuresti aici.